Cu inimile grele, privim spre Myanmar, țară greu încercată de un cutremur devastator care a adus pierderi de vieți omenești, suferință și durere. În fața unei asemenea tragedii, cuvintele devin neîncăpătoare, iar liniștea devine uneori singura formă sinceră de respect.

Suntem profund impresionați de imaginile și relatările care ne parvin din această parte a lumii. Ele nu sunt doar cifre sau statistici — sunt chipuri, povești întrerupte brusc, familii sfâșiate, comunități întregi cuprinse de teamă și deznădejde.

Gândurile noastre se îndreaptă cu respect și compasiune către toți cei care au pierdut pe cineva drag, către cei răniți, către cei care nu mai au un acoperiș deasupra capului și către toți cei care se întreabă cum va arăta ziua de mâine.

În astfel de momente, granițele devin irelevante, iar umanitatea noastră comună ne apropie. Suferința nu are naționalitate, iar empatia nu are nevoie de pașaport. De aceea, simțim nevoia să fim aproape, chiar și de la distanță, și să spunem, cu toată sinceritatea: nu sunteți singuri.

Fie ca durerea să fie alinatã, iar speranța să renască, chiar și din mijlocul ruinelor. Transmitem întreaga noastră solidaritate poporului din Myanmar și ne rugăm pentru liniște, vindecare și putere.

Solidarity and Compassion for the Earthquake Victims in Myanmar

With heavy hearts, we look towards Myanmar, a country severely tested by a devastating earthquake that has brought loss of life, suffering, and pain. In the face of such tragedy, words become insufficient, and silence sometimes becomes the only sincere form of respect.

We are deeply moved by the images and reports that reach us from this part of the world. They are not just numbers or statistics — they are faces, stories abruptly interrupted, torn families, entire communities gripped by fear and despair.

Our thoughts turn with respect and compassion to all those who have lost someone dear, to the injured, to those who no longer have a roof over their heads, and to all those who wonder what tomorrow will look like.

In such moments, borders become irrelevant, and our common humanity brings us closer. Suffering has no nationality, and empathy needs no passport. Therefore, we feel the need to be close, even from a distance, and to say, with all sincerity: you are not alone.

May the pain be alleviated, and hope be reborn, even from the midst of the ruins. We extend our full solidarity to the people of Myanmar and pray for peace, healing, and strength.

Solidarité et compassion pour les victimes du tremblement de terre au Myanmar

C'est le cœur lourd que nous regardons vers le Myanmar, un pays durement éprouvé par un tremblement de terre dévastateur qui a entraîné des pertes de vies humaines, des souffrances et de la douleur. Face à une telle tragédie, les mots deviennent insuffisants et le silence devient parfois la seule forme sincère de respect.

Nous sommes profondément émus par les images et les rapports qui nous parviennent de cette partie du monde. Ce ne sont pas seulement des chiffres ou des statistiques — ce sont des visages, des histoires brusquement interrompues, des familles déchirées, des communautés entières saisies par la peur et le désespoir.

Nos pensées se tournent avec respect et compassion vers tous ceux qui ont perdu un être cher, vers les blessés, vers ceux qui n'ont plus de toit au-dessus de leur tête et vers tous ceux qui se demandent à quoi ressemblera demain.

Dans de tels moments, les frontières deviennent insignifiantes et notre humanité commune nous rapproche. La souffrance n'a pas de nationalité et l'empathie n'a pas besoin de passeport. C'est pourquoi nous ressentons le besoin d'être proches, même à distance, et de dire, en toute sincérité : vous n'êtes pas seuls.

Que la douleur soit atténuée et que l'espoir renaisse, même au milieu des ruines. Nous exprimons toute notre solidarité au peuple du Myanmar et prions pour la paix, la guérison et la force.