24 Ianuarie - Ziua Unirii Principatelor Române

Unirea Principatelor Române din 1859 este un eveniment marcant din istoria României, care a avut loc în contextul unor schimbări majore care au survenit în Europa în secolul al XIX-lea. Alexandru Ioan Cuza, Napoleon Bonaparte și Masoneria au fost trei dintre factorii cheie care au contribuit la acest eveniment.

Alexandru Ioan Cuza a fost unul dintre liderii principali ai Unirii Principatelor. El a fost ales ca domn al Moldovei și Țării Românești în ianuarie 1859 și a înțeles importanța unirii pentru dezvoltarea țării. Cuza a început o serie de reforme administrative și economice, care au dus la creșterea conștientizării naționale și la îmbunătățirea standardului de viață al populației. El a încurajat dezvoltarea industriei și agriculturii, precum și creșterea rolului clasei intelectuale în societate.

Napoleon Bonaparte și Imperiul Francez au avut, de asemenea, un impact major asupra Unirii Principatelor. Prin campaniile sale militare, Napoleon Bonaparte a reformat Europa și a creat un sistem de state naționale moderne. Influențate de Imperiului Francez, Moldova și Țara Românească au beneficiat de avantajele progreselor administrative și instituționale aduse de acesta. Astfel, prin intermediul reformelor administrative, a îmbunătățirii sistemului de educație și prin creșterea rolului clasei intelectuale, Franța și Împăratul Napoleon al III-lea au contribuit la dezvoltarea unei conștiințe naționale și la creșterea sentimentului de unitate în rândul elitei politice și intelectuale din Principate.

Marele Orient al Franței, una dintre cele mai importante organizații masonice din Europa în secolul al XIX-lea a avut un impact important asupra societății românești din acea perioadă. Marele Orient al Franței a contribuit la Unirea Principatelor Române din 1859 prin intermediul membrilor săi influenți, care au promovat idealurile de modernizare și progres, precum și ideea unei unități naționale.

Printre membrii masoneriei românești care au făcut parte din Marele Orient al Franței se numără Alexandru Ioan Cuza și Mihail Kogălniceanu. Aceștia au fost personalități importante din societatea românească și au jucat un rol important în procesul de unire.

Ei au promovat idealurile de modernizare, progres și unitate națională prin intermediul discursurilor lor, scrierilor și acțiunilor lor politice. Membrii Marelui Orient au fost printre cei care au susținut și au contribuit la creșterea conștiinței naționale și la îmbunătățirea standardului de viață al populației. Ei au încurajat dezvoltarea industriei și agriculturii, precum și creșterea rolului clasei intelectuale în societate.

În concluzie, Marele Orient al Franței, prin intermediul membrilor săi din România, a contribuit la Unirea Principatelor Române din 1859 prin promovarea idealurilor de modernizare, progres și unitate națională. Acest eveniment a avut un impact major asupra dezvoltării țării și a întărit poziția ei în Europa.

Cu toate astea nu se poate afirma că meritul aparţine în totalitate masoneriei, cel mai important lucru în realizarea Unirii l-a constituit voinţa populară. Votul popular din 1857 din ambele ţări, rezultat în urma unor Adunări Ad-hoc, a fost semnalul de voinţă şi conştiinţă al tuturor celor de-o limbă şi de un neam.

Alegerea lui Cuza ca Principe al Ţării Româneşti, pe 24 ianuarie 1859, după ce fusese ales pe 5 ianuarie Principe al Moldovei, n-ar fi fost posibilă fără un sprijin concertat din partea poporului, politicienilor, intelectualilor, boierilor, dar și a masonilor români şi francezi.

La Mulţi Ani, România!