Folosindu-se de forță, înțelepciune și frumusețe, francmasonii care au pornit pe acest drum au învățat, învață și vor învăța în continuare să acceseze Lumina, în toate ipostazele ei: lumina blândă și evocatoare a revelației, lumina clară și pură a rațiunii, precum și cea limpede și indubitabilă caracteristică unei analize profunde. Și pentru că Lumina nu poate fi găsită și studiată în lipsa Întunericului, coexistând antitetic cu aceasta, Francmasonii se apleacă adesea și asupra umbrelor, care le aparțin atât lor cât și celorlalți, considerând că numai în acest fel pot contribui la progresul propriu și la cel al societății.

Constituit în anul 1879, Marele Orient al României (M∴O∴A∴R∴), a beneficiat, grație Constituției și Regulamentului General create cu această ocazie, de o platformă menită să lanseze, să stabilească și să jaloneze corect și optim parcursul francmasonilor din România.

Într-o etapă următoare, apariția Constituției Marelui Orient al României (M∴O∴A∴R∴) din anul 1925, a marcat clar și evident accesul Marelui Orient al României (M∴O∴A∴R∴) la atributele modernității europene și mondiale.

Reaprinderea luminilor, inspirată și pusă în operă pe mai multe planuri, cu largul concurs al francmasonilor din Marele Orient al Franței, a constituit adevărata viză de intrare în contemporaneitate a Francmasoneriei liberale și adogmatice din România la data de 1 iulie 2005.

Cercetând oglinzile celor 17 ani care s-au scurs de la reaprinderea Luminilor, un observator atent și avizat ar remarca, fără îndoială, că membrii Marelui Orient al României (M∴O∴A∴R∴) au recurs mereu la valorile sigure și stabile ale Francmasoneriei liberale și adogmatice, în permanentă consonanță cu valorile de bază ale Umanității.

Vivat, Vivat, Semper Vivat!